demoda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. démoder)

1. refl. a nu mai corespunde modei.
2. (despre idei, concepții, teorii) a înceta să mai fie actual; a se perima.

demodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. demoda)

1. încetare a faptului de a fi la modă.
2. demodat, învechire, ieșire din uz.

demodat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (v. demoda)

1. demodare, învechire.

demodat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. démodé)

1. care nu mai este la modă; învechit, perimat.

bricabrac

Parte de vorbire:  s.n. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. bric-à-brac)

1. mulțimea obiectelor de mică valoare și de proveniență variată, prezentate în cea mai mare dezordine; vechituri, lucruri fără valoare, uzate și demodate; (prin metonimie) magazin de vechituri.

desuet, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désuet, lat. desuetus)

1. căzut în desuetudine, care nu mai corespunde spiritului vremii; învechit, perimat; demodat.

desuetudine

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désuétude, lat. desuetudo)

1. caracter a ceea ce este învechit, a ceea ce este de modă veche.
2. obicei, practică care nu mai este sau aproape că nu mai este folosită.
3. stare de abandon în care se găsește un lucru.
4. (drept) ieșire din vigoare a unei legi prin neglijarea ei mult timp.
5. (lingv.) se spune despre un cuvânt a cărui utilizare a ieșit din uzul curent și nu este înțeles imediat.
6. (expr.) a cădea în ~ = a ieși din uz, a se perima; a se demoda.

perima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. périmer, lat. perimere)

1. (despre idei, teorii etc.) a se învechi, a se demoda, a ieși din uz.
2. (jur.; despre un proces) a se stinge, a se anula pentru lipsa de activitate din partea reclamantului în termen legal.

rococo

Parte de vorbire:  adj. inv.  
Etimologie: (fr. rococo)

1. stil ~ (și s. n.) = stil de ornamentație în arhitectură și arta decorativă din sec. XVIII, de origine franceză, care urmează barocului, printr-o deosebită bogăție a decorului, prin tendința spre asimetrie și spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatică bogată etc.
2. (p. ext.) demodat și puțin ridicol.

vetust, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vétuste, lat. vetustus)

1. vechi; învechit, perimat, demodat.