Dictionar

Rezultate principale (Demonstraţie;):

Demonstraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démonstration, lat. demonstratio, /3/ rus. demonstraţiia)

1. raţionament prin care se probează adevărul unei teoreme, al unei judecăţi.

2. manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc.

3. manifestaţie de masă cu caracter politic.

4. (mil.) exerciţiu tactic prin care se urmăreşte înşelarea inamicului.

5. procedeu de compoziţie literară constând în descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment.


Rezultate secundare (Demonstraţie;):

Contrademonstraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. contredemonstration)

1. demonstraţie care se opune alteia.


Apagogic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apagogique)

1. (log.) care dovedește ceva prin arătarea imposibilității contrariului, prin reducere la absurd.

2. raționament ~ = raționament în care demonstrăm o propoziție arătând absurditatea propoziției contrare; apagogie.

3. demonstrație = demonstrație indirectă prin dovedirea absurdității contrariului; apagogie.


Apagogie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apagogie)

1. raționament prin care demonstrăm adevărul unei propoziții prin demonstrarea imposibilității sau absurdității propoziției contrare; demonstrație apagogică, reducere la absurd.


Argument

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argument, lat. argumentum)

1. dovadă (propoziţie, raţionament) pe care se întemeiază o demonstraţie; probă.

2. (mat.) element din domeniul de definiţie al unei funcţii; variabilă independentă.

3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc.

4. dată folosită drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fişier.


Axiomă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. axiome, lat., gr. axioma)

1. adevăr fundamental admis ca real fără a fi demonstrat.

2. (mat.) enunţ primar acceptat fără demonstraţie, pe baza căruia se formulează o teoremă.


Concluzie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conclusion, lat. conclusio)

1. judecată care rezultă dintr-un şir de constatări sau argumente; încheiere.

2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere.

3. (muz.) ultima secţiune din expoziţia unei sonate.

4. a trage ~ii = a rezuma ideile emise de participanţii la o dezbatere.

5. judecată finală a unui silogism.

6. (mat.) parte din enunţul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstraţie.

7. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere.

8. a pune ~ii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces.


Contrademonstraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. contredemonstration)

1. demonstraţie care se opune alteia.