Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démonter)
1. a desface, a descompune (un mecanism, o maşină) în piesele componente.
2. (fig.) a descuraja, a dezorienta (pe cineva).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démontable)
1. care se poate demonta, dezasambla.
2. (figurat) (despre noțiuni abstracte) care este susceptibil la o descompunere analitică; (înv.) descomponibil.
3. (antonime) montabil (care poate fi montat); indemontabil (care nu poate fi demontat).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. démontabilité)
1. capacitatea de a putea fi demontat.
2. caracterul a ceea ce este demontabil.
3. (antonim) indemontabilitate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (demonta)
1. faptul de a demonta (de a desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente); demontare.
2. (fig.) descurajare, deprimare, dezorientare, extenuare.
3. (antonime) montare, montaj.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (demonta)
1. (despre obiecte, piese etc.) desfăcut în părțile componente.
2. (fig.) descurajat, deprimat, dezorientat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baïonnette)
1. armă albă pentru împungere, cu lama tăioasă, ascuţită la vârf.
2. tăietură în segmenţii pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze.
3. (tehn.) îmbinare demontabilă între două piese, care necesită montări şi demontări rapide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couplage)
1. cuplare; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil.
2. dispozitiv demontabil pentru legarea a două circuite electrice sau a două elemente ale unui sistem tehnic; acuplaj.
3. program sportiv din două meciuri (de acelaşi fel) care se desfăşoară în continuare pe acelaşi teren.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. déboulonner)
1. a scoate șuruburile.
3. a demonta un obiect înșurubat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décoffrer)
1. a demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, o construcţie de beton.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. décoffrage)
1. acțiunea de a decofra, de a demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, o construcție de beton et cetera; decofrare, decofrat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dégréer)
1. (mar.) a demonta greementul.