Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démoraliser)
1. tr., refl. a (se) descuraja, a (se) deprima.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démoralisant)
1. care demoralizează; demoralizator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démoralisateur)
1. care demoralizează; care tinde sau urmărește să-i determine pe oameni să-și piardă încrederea, curajul; demoralizant.
2. (var.) (înv.) demoralizatoriu.
3. (antonime) moralizant, moralizator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démoralisant)
1. care demoralizează; demoralizator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démoralisateur)
1. care demoralizează; care tinde sau urmărește să-i determine pe oameni să-și piardă încrederea, curajul; demoralizant.
2. (var.) (înv.) demoralizatoriu.
3. (antonime) moralizant, moralizator.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décourager)
1. refl., tr. a aduce pe cineva în stare de a-şi pierde curajul; a demoraliza, a descumpăni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. décourageant)
1. care descurajează; demoralizant, deprimant.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/intoxiquer, lat. intoxicare)
1. tr., refl. a(-și) introduce în organism substanțe toxice, a (se) otrăvi.
2. (fig.) a (se) plictisi foarte tare.
3. tr. a influența în mod insidios spiritele pentru a le face sensibile la propagandă, a demoraliza.
4. a deruta prin difuzarea de știri false.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marasme, gr. marasmos)
1. demoralizare, decădere morală, descurajare.
2. stare de stagnare, de criză (economică, politică, socială etc.).
3. epuizare fizică, stare generală proastă a organismului.