Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dénoter, lat. denotare)
1. a vădi, a arăta; a indica; a exprima un anumit sens.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dénoté)
1. obiectul denumit de un anumit cuvânt; semnificat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dénotation, lat. denotatio)
2. semnificaţie (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dénotationel)
1. semantică ~ă = ramură a informaticii care studiază corectitudinea programelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dénotatif)
1. (despre sensul cuvintelor) corespunzător denotaţiei; obişnuit, precis.
2. (despre stil) neutru, obiectiv, lipsit de conotaţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrimonieux)
1. care denotă acrimonie, acreală; caustic, muşcător, sarcastic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambivalence)
1. existenţa concomitentă a două semnificaţii sau aspecte radical diferite.
2. stare psihologică a unui individ care denotă în acelaşi timp tendinţe şi trăiri contradictorii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + calofil)
1. (despre stil) care denotă anticalofilie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. apathique)
1. I. care este cuprins de apatie, care denotă apatie; indiferent, placid.
2. care este lipsit de inițiativă.
3. care este caracterizat sau afectat de apatie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (calo + -fil, cf. gr. kallos „frumos” + philos „iubitor”)
1. I. (despre stil) care denotă calofilie; calofilic.
2. (despre scris, stil) frumos, caligrafic.
3. II. scriitor care acordă o atenție deosebită ori excesivă expresiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cynique, lat. cynicus, gr. kynikos, de câine)
1. adj. care denotă sfidare; sarcastic, sfidător, insolent, neruşinat.
2. şcoală ~ă = şcoală filozofică greacă din antichitate care s-a preocupat îndeosebi de problemele eticii, propovăduind autonomia morală a individului, simplitatea, întoarcerea la natură.
3. s. m. filozof aparţinând acestei şcoli.
4. adj., s. m. f. (cel) care exprimă deschis şi fără jenă atitudini şi gânduri condamnabile; (om) neruşinat, fără scrupule.