Dictionar

Dentar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dentaire, lat. dentarius)

1. referitor la dinţi, al dinţilor.

2. referitor la dentist.


Scadenţar

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. scadenzario)

1. registru în care se ţine evidenţa scadenţelor.


Adamantină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. adamantine)

1. substanţă albă care acoperă coroana dentară.


Adamantinom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamantinome)

1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.

2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.


Aerodentalgie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerodentalgie)

1. sindrom dureros dentar, la mari înălţimi.


Alveolectomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alvéolectomie)

1. rezecţie a peretelui osos al unei alveole dentare.


Alveolită

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alvéolite)

1. (med.) inflamație care afectează alveola dentară.

2. (med.) inflamație care afectează alveola pulmonară.


Alveoliză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alvéolyse)

1. (med.) proces de distrugere fiziologică sau patologică a țesuturilor alveolare dentare.