Dictionar

Rezultate principale (Denumi;):

Denumi

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. dénommer)

1. a da nume unei ființe sau unui lucru; a numi o persoană într-un act; a indica printr-un nume; a numi.


Rezultate secundare (Denumi;):

Denumire

Parte de vorbire: s.
Origine: (denumi)

1. faptul de a denumi; denominaţie.

2. nume dat unei fiinţe, unui lucru sau fenomen; cuvânt care denumeşte ceva.


Denumire

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT denominatio

2. FR dénomination

3. EN naming

4. DE Benennung

5. RU нaименовaние

6. HU elnevezés


Denumiri populare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT nomina vernacularia

2. FR nomes vernaculaires

3. EN vernacular names

4. DE volkstümliche Namen

5. RU туземные нaзвaния

6. HU népi elnevezés


Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Acropatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acropathie)

1. (med.) denumire genetică a afecțiunilor extremităților membrelor; patologia extremităților (mâini, picioare, degete et cetera).


Aditiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)

1. I. care este adăugat, care se adaugă, care se adiționează, care completează.

2. (mat.) referitor la operația de adunare; care provine dintr-o adunare.

3. (fizică) (despre o proprietate, un efect) exprimat printr-o mărime fizică ale cărei valori se însumează algebric.

4. II. lucru adăugat, completare, supliment.

5. (industrie) constituent secundar, substanță care, adăugată unor produse, le ameliorează unele proprietăți.

6. (industria alimentară) produs destinat modifice gustul sau parfumul, prelungească conservarea.

7. (petrochimie) denumire generică pentru diferitele produse care sunt încorporate în benzină pentru a o face mai puțin detonantă; în uleiuri pentru a le îmbunătăți calitățile de lubrifiere, rezistența la oxidare, punctul de îngheț sau indicele de vâscozitate; în bitumuri pentru emulsionare.


Adjectiv

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. adiectivum, fr. adjectif)

1. parte de vorbire (flexibilă) care determină un substantiv, denumind o însuşire.


Afect

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Affekt, lat. affectus)

1. reacţie emoţională intensă şi de scurtă durată.

2. denumire generică pentru stările sau reacţiile afective.

3. (med.) leziune.


After-beat

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. after-beat)

1. (muz.) denumire a timpilor pari „slabi”; contratimp.