Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agression, lat. aggressio)
2. folosire a forţei armate de către un stat sau o coaliţie de state împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei politice a unui alt stat.
3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.
4. acţiune exterioară care primejduieşte echilibrul şi integritatea unui sistem viu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audit)
1. funcţie de control şi de revizie contabilă a unei firme; proces prin care persoane competente, independente colectează şi evaluează probe pentru a-şi forma o opinie asupra gradului de corespondenţă între cele observate şi anumite criterii prestabilite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cyclique, gr. kyklikos)
1. adj. care se desfăşoară în cicluri; periodic.
2. (despre compoziţii muzicale) alcătuit din mai multe părţi independente.
3. (despre flori) toate elementele dispuse în verticil.
4. (despre compuşi chimici) care are catenele închise în ciclu.
5. s. n. (cinem.) suită de desene, fazele unei mişcări care, funcţional, se repetă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (rus. komprador, sp. comprador, cumpărător)
1. adj. burghezie ~ă = parte a burgheziei din ţările coloniale şi dependente care pactizează cu imperialismul străin în scopul menţinerii asupririi coloniale.
2. s. m. membru al acestei burghezii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (coordona)
2. raport, relaţie într-un enunţ între două sau mai multe propoziţii ori părţi de propoziţie pe acelaşi plan gramatical, nedependente una de cealaltă.
3. raport între mai multe noţiuni de acelaşi fel, subordonate aceleiaşi noţiuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. koordinativ)
1. grup ~ = grup de cuvinte cu rol de părţi de propoziţie nepredicative, în relaţie de coordonare, nedependente sau dependente de un element regent, comun tuturor, ori regente faţă de un element subordonat tuturor.