dependență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dépendance)

1. situația de a fi dependent; stare, raport de subordonare.
2. (mat.) faptul că diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile.
3. (pl.) ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizează efectuarea unor operații de înzăvorâre pe liniile de cale ferată.
4. ~a drumului = ansamblul lucrărilor și al instalațiilor accesorii ale unui drum.
5. (med.) stare de intoxicație cronică rezultând din absorbția repetată a unui drog sau medicament și care se manifestă prin nevoia de a continua această absorbție.

codependență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. codépendance)

1. (psihologie) tulburări psihologice și comportamentale care afectează apropiații unei persoane dependente (de droguri, alcool etc.).

farmacodependență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (farmaco- + dependénţă)

1. stare psihică și uneori fizică ce apare în urma interacțiunii dintre organism și un medicament.

independență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indépendance)

1. drept al unui stat la existență și dezvoltare liberă, fără amestec din afară, de a-și hotărî singur soarta, de a-și alege, potrivit voinței și intereselor sale, calea de dezvoltare socială și politică.
2. stare de neatârnare economică și socială (a unei persoane, a unei clase sociale).
3. libertate sau înclinare de a face, sau de a privi ceva în mod independent.
4. proprietate a unui sistem axiomatic constând în aceea că nici una din axiomele sale nu este deductibilă din celelalte.

interdependență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. interdépendance)

1. legătură și condiționare reciprocă între sisteme, fenomene, procese etc.; intercondiționare.

toxicodependență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. toxico-dépendance)

1. etapa toxicomaniei în care subiectul este în întregime dependent de produsul toxic pe care îl consumă.

acosmism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acosmisme)

1. teorie potrivit căreia lumea fizică nu ar exista ca realitate independentă de Dumnezeu.

adicție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. addiction)

1. dependență față de un drog, cu tendința creșterii progresive a dozelor.

alcoolomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolomanie)

1. dependență față de băuturile alcoolice.

aligat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. alligatum)

1. operă tipărită sau manuscrisă independentă, legată cu altele.

apartament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. appartement, it. appartamento)

1. ansamblu de camere și dependințe care formează o locuință independentă într-un bloc sau imobil colectiv.

argument

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argument, lat. argumentum)

1. dovadă (propoziție, raționament) pe care se întemeiază o demonstrație; probă.
2. (mat.) element din domeniul de definiție al unei funcții; variabilă independentă.
3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc.
4. dată folosită drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fișier.