Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allochtone)
1. (despre roci) care a suferit deplasări faţă de locul iniţial de formare.
2. (despre specii, populaţii) originar din alte regiuni geografice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autocirculation)
1. menţinere a deplasării unei ape în circuitul închis de vaporizare al unor căldări acvatubulare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bétyle)
1. (la arabi) piatră neagră care însoţea tribul în deplasările sale, purtată ca obiect sacru, ocrotitor, într-un cort montat pe o cămilă, cu un cortegiu de prezicători, toboşari şi femei dansând.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convection, lat. convectio)
1. deplasare a unei mase de aer în sens vertical.
2. trecere prin câmpuri fluide a curentului electric sau a căldurii, datorită deplasării particulelor lor componente.
3. (med.) metodă de pierdere a energiei calorice prin deplasarea aerului cald în jurul organului cutanat şi înlocuirea lui cu aer rece.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dactylomètre)
1. aparat de înregistrare simultană a deplasării unui deget în trei direcţii spaţiale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élongation, lat. elongatio)
1. valoarea într-un moment dat a deplasării unui corp faţă de poziţia sa de echilibru.
2. distanţă unghiulară dintre un astru şi Soare, în raport cu Pământul.
3. (med.) întindere a unui membru al corpului.