OK
X
deplinătate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (deplin + -ătate)
1.
faptul
de
a
fi
deplin,
desăvârșit;
dezvoltare
completă,
integrală;
perfecțiune,
plenitudine.
abil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)
1.
care
are
multă
pricepere
manuală;
îndemânatic.
2.
care
execută
(ceva)
cu
pricepere
și
competență;
dibaci,
priceput.
3.
(fig.)
care
dă
dovadă
de
viclenie
și
ingeniozitate;
care
este
descurcăreț,
șmecher.
4.
(jur.)
care
îndeplinește
condițiile
cerute
de
lege
pentru
a
exercita
un
anumit
drept.
5.
(antonime)
inabil,
neîndemânatic,
nepriceput,
stângaci.
achita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. acquitter)
1.
tr.
(jur.)
a
declara
pe
cineva
liber
de
răspundere
penală,
a
scoate
din
culpă.
2.
(fam.)
a
ucide.
3.
tr.,
refl.
a(-și)
plăti
o
datorie.
4.
a
se
~
de
ceva
=
a
îndeplini
(ceva).
activ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1.
adj.
care
participă
efectiv
la
o
acțiune;
harnic,
dinamic.
2.
(biol.)
aflat
în
stare
de
completă
funcționare.
3.
membru
~
=
membru
al
unei
organizații,
instituții,
având
obligații
și
bucurându-se
de
drepturi
depline.
4.
(mil.)
în
activitate.
5.
(despre
corpuri,
substanțe)
care
intră
ușor
în
reacție.
6.
(despre
diateza
verbală)
care
arată
că
subiectul
săvârșește
acțiunea.
7.
vocabular
~
=
vocabular
folosit
în
mod
curent.
8.
(despre
operații,
conturi,
bilanțuri)
care
se
soldează
cu
un
profit.
9.
s.
n.
totalitatea
mijloacelor
economice
ale
unei
întreprinderi,
instituții
etc.;
parte
a
bilanțului
în
care
sunt
înscrise
aceste
mijloace.
10.
colectiv
de
membri
pe
lângă
un
organ
de
partid,
pe
care
se
sprijină
în
întreaga
sa
activitate.
11.
adv.
în
mod
activ.
activitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)
1.
îndeplinire
a
unor
acte
fizice,
intelectuale
etc.;
muncă,
acțiune,
ocupație.
2.
situație
a
unui
ofițer
care
face
parte
din
cadrele
active
ale
armatei.
3.
mărime
ce
caracterizează
intensitatea
dezintegrării
unei
substanțe
radioactive.
4.
capacitate
a
unei
particule
materiale
(atom,
moleculă,
radical)
de
a
lua
parte
la
o
reacție.
5.
~
solară
=
totalitatea
fenomenelor
(pete,
protuberanțe,
erupții
etc.)
în
păturile
exterioare
ale
Soarelui.
adjutant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Adjutant)
1.
ofițer
care
îndeplinește
pe
lângă
un
șef
militar
atribuții
corespunzătoare
unei
funcții
de
subofițer.
adult, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. adulte, lat. adultus)
1.
adj.
deplin
dezvoltat.
2.
adj.,
s.m.f.
(ființă,
organ)
ajuns
la
maturitate.