Rezultate principale (Deplinătate):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (deplin + -ătate)
1. faptul de a fi deplin, desăvârșit; dezvoltare completă, integrală; perfecțiune, plenitudine.
Rezultate secundare (Deplinătate):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lucidité)
2. deplinătate a facultăţilor intelectuale; stare de conştienţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plénitude, lat. plenitudo)
1. însuşire, stare a ceea ce este deplin; deplinătate, desăvârşire, totalitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (viguros + -itate)
1. însuşirea de a fi viguros; vigoare.
2. forța, energia unei ființe sănătoase și în deplinătate fizică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (întreg + -ime)
1. calitatea de a fi întreg; totalitate, plenitudine.
2. (concret.) ansamblul elementelor care constituie un tot.
4. deplinătate a facultăților mintale.
5. (loc. adv.) în ~ = cu totul, de tot, complet.
6. (înv.) (loc. adv.) cu ~ = cu înțelepciune.
7. (expr.) mai ~a = mai tot, aproape tot.