Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. depositare)
1. tr. a pune (ceva) în depozit.
2. a depune, a încredinţa (un lucru) pentru a fi păstrat.
3. refl. a se sedimenta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dépositaire)
1. cel care primeşte ceva în depozit (2).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adipocyte)
1. (biol.) celulă prezentă în țesutul adipos, specializată în depozitarea grăsimilor; celulă adipoasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aération)
1. introducere de aer într-un mediu; aerare; ventilaţie.
2. răcire a cerealelor depozitate într-un siloz.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amphore, lat. amphora)
1. vas antic grecesc, de obicei de pământ ars, de formă ovoidă, cu două mânere și gât alungit, folosit pentru depozitarea și transportul lichidelor sau cerealelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( arhivă + economie)
1. ramură a arhivisticii care cercetează şi stabileşte condiţiile optime de depozitare şi conservare a documentelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. armoire)
1. dulap înalt închis cu una sau două uși și destinat depozitării lenjeriei, hainelor sau altor obiecte; şifonier.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (balot + -a)
1. a strânge în baloturi (în vederea transportării, depozitării et cetera); a împacheta, a ambala.