abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

biostratonomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Biostratonomie)

1. parte a paleontologiei care studiază condițiile în care au fost înglobate în depozitele sedimentare fosilele, de-a lungul erelor geologice.

creep

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. creep)

1. deplasare lentă a particulelor care alcătuiesc depozitele diluviale către partea inferioară a unui versant.

fosil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fossile, lat. fossilis)

1. adj. (despre organisme, formații geologice etc.) conservat în straturile Pământului.
2. s. f. rest, urmă a unui animal sau a unei plante, aparținând unor epoci geologice anterioare, care s-au păstrat în depozitele sedimentare ale scoarței terestre.
3. (fig.; ir.) bătrân cu idei învechite.

morfoscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. morphoscopie)

1. studiu al formei elementelor care alcătuiesc rocile și depozitele detritice.

turbație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Turbation)

1. deplasare a materiei în sol sau în depozitele mobile superficiale sub acțiunea înghețului și dezghețului.