diastemă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. diastème)
Etimologie: (fr. diastème)
1. fisură congenitală.
2. spațiu anormal între dinții incisivi frontali; strugăreață.
3. (geol.) interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului imediat următor.