Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déprécier)
1. tr. a aprecia un lucru sub valoarea sa reală.
2. (fig.) a desconsidera.
3. tr., refl. a(-şi) micşora valoarea, calitatea; a (se) devaloriza; a se degrada.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dépréciable)
1. care riscă să se deprecieze, să-și piardă din valoare; devalorizabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dépréciatif)
1. care depreciază; care arată lipsă de consideraţie; peiorativ.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. dépréciateur)
1. (persoană) care depreciază, care devalorizează, care denigrează.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr., germ. -ard)
Parte de vorbire: sufix
Origine: (lat. -aster)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démonétiser)
1. tr. a retrage din circulaţie monede, mărci şi efecte poştale etc.
2. a devaloriza, a deprecia.
3. refl. a se devaloriza.
4. (fig.) a se discredita, a se banaliza.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dépréciatif)
1. care depreciază; care arată lipsă de consideraţie; peiorativ.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. dépréciateur)
1. (persoană) care depreciază, care devalorizează, care denigrează.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dévaloriser)
1. tr., refl. (despre bani) a(-şi) reduce valoarea; a (se) deprecia.