deprima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déprimer, lat. deprimere)

1. a provoca cuiva o depresiune (4), a mâhni, a întrista, a dezola.

deprimant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déprimant)

1. care deprimă; descurajant, demo-ralizant, dezolant.

deprimare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deprima)

1. depresiune (4), descurajare, dezolare.

abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

demontat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (demonta)

1. faptul de a demonta (de a desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente); demontare.
2. (fig.) descurajare, deprimare, dezorientare, extenuare.
3. (antonime) montare, montaj.

demoraliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. démoraliser)

1. tr., refl. a (se) descuraja, a (se) deprima.

depresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dépression, lat. depressio)

1. întindere de teren înconjurată de înălțimi; adâncitură de teren de întindere mare.
2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul când stația este amplasată la înălțime.
3. presiune mai mică decât cea de referință.
4. ~ atmosferică = presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-o anumită zonă.
5. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologică de tristețe intensă; depresivitate, deprimare.
6. scădere a valorilor, a acțiunilor etc., cauzată de o criză.

depresiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dépressif)

1. adj. care provoacă depresiune (4); deprimant.
2. care provoacă scăderea tensiunii arteriale.
3. adj., s. m. f. (cel) înclinat spre tristețe, spre descurajare.