Rezultate secundare (Deprinde):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (deprinde)
2. pricepere căpătată prin repetarea aceleiași activități; obișnuință.
3. ușurință căpătată în timp într-o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate.
4. (rar) practică obișnuită într-o îndeletnicire oarecare; exercițiu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accommodable)
1. care se poate acomoda ușor; cu care se poate deprinde ușor.
2. (antonime) inacomodabil, neacomodabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)
1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calligraphie, gr. kalligraphia)
1. arta, deprinderea de a scrie frumos.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chéilophagie)
1. (med.) acțiune patologică care consistă în mușcarea constantă a buzelor.
2. tic sau deprindere involuntară de mușcare a buzelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consuetudo)
1. obişnuinţă, obicei, deprindere; uz, datină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convention, lat. conventio)
1. înţelegere, acord, pact între state, instituţii etc.
2. contact.
3. denumire dată unor tratate internaţionale.
4. (lit., arte) acceptare tacită a unor procedee, forme sau idei.
5. (pl.) deprindere stabilită prin tradiţie.
6. adunare legislativă a Franţei între 1792 şi 1794.
7. congres al unui partid, al unei grupări politice, reunit în vederea desemnării candidatului la preşedinţie, stabilirii platformei-program etc.