Dictionar

acomodat

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accommodé, lat. accommodatus)

1. deprins, obișnuit, familiarizat, adaptat, potrivit.
2. s.n. acomodare.
 

obiceainic, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (obiceai + -nic)

1. care se referă la obicei; care aparține obiceiului.
2. consacrat prin datină; tradițional.
3. moral, deprins.
4. (var.) (înv.) obiceinic.