Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)
1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii şi consemnaţiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. caution, lat. cautio)
1. sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligaţii; garanţie.
2. sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a unui infractor pe timpul procesului penal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corniche)
1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcţii, pe care se sprijină acoperişul.
2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc.
3. partea superioară, ieşită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă.
4. acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streaşină, care prelungeşte o pantă sau chiar acoperişul diverselor construcţii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décroûter)
1. a înlătura o crustă, un strat de natură chimică depusă pe pereţii unui recipient.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désencrasser)
1. a înlătura grăsimea, murdăria depusă; a curăţa bujiile ancrasate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fidéjussion, lat. fideiussio)
1. (jur.) garanţie depusă de cineva pentru datoria altcuiva.