Dictionar

depanație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (depana + -ție)

1. acțiunea de a depana și rezultatul ei.
2. acțiune care constă în repararea, repunerea în funcțiune a unei mașini, a unui aparat, a unei unelte.
3. (sinonime) depanare, depanat.
 

depanator

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.n.  
Etimologie: (depana + -tor)

1. I. profesionist (mecanic, electrician etc.) însărcinat cu depanarea; muncitor care repară un mecanism stricat, care depanează autovehicule, mașini etc.
2. II. instrument pentru descoperirea penelor la anumite aparate, mașini et cetera; depanor.
 

autodepanator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (auto- + depanator)

1. muncitor specializat în repararea (auto)vehiculelor aflate în pană sau care s-au avariat; depanator auto.
 

depanor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dépanneur)

1. aparat pentru căutarea și descoperirea penelor unui vehicul, ale unui sistem tehnic et cetera; depanator.
 

haspel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Haspel)

1. mașină la finisarea țesuturilor, pentru fierberea și vopsirea pânzei etc.
2. bazin prevăzut la partea superioară cu un sistem de palete mobile, utilizat în tăbăcărie.
3. mașină de depănat.
 

depanație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (depana + -ție)

1. acțiunea de a depana și rezultatul ei.
2. acțiune care constă în repararea, repunerea în funcțiune a unei mașini, a unui aparat, a unei unelte.
3. (sinonime) depanare, depanat.
 

depanare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (depana)

1. acțiunea de a depana și rezultatul ei.
2. acțiune care constă în repararea, repunerea în funcțiune a unei mașini, a unui aparat, a unei unelte.
3. (sinonime) depanat, depanație.