depăși

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. dépasser)

1. a întrece, a lăsa în urmă (pe cineva sau ceva), mergând în același sens și pe același drum; a o lua înainte.
2. a întrece o anumită limită, o anumită măsură.
3. a întrece puterile, competența cuiva.

autodepăși

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + depăşi)

1. refl. a-și depăși propriile realizări anterioare.

depășire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. depăși)

1. acțiunea de a depăși și rezultatul ei; trecere peste o anumită limită.
2. manevră rutieră prin care un vehicul întrece alt vehicul; depășit.
3. (inform.) obținerea, prin operație aritmetică, a unui rezultat ce nu poate fi reprezentat în memoria unui calculator.

depășit, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (v. depăși)

1. I. întrecut (de altceva sau altcineva).
2. care a trecut peste o anumită linie.
3. (fig.) a cărui competență sau putere este insuficientă.
4. (fig.) perimat.
5. II. acțiunea de a depăși și rezultatul ei; trecere peste o anumită limită; depășire.
6. (fig.) întrecere a puterilor sau a competenței cuiva; depășire.

abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

angaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
3. a închiria ceva.
4. a atrage după sine o obligație, o răspundere.
5. a antrena într-o acțiune, într-o discuție.
6. refl. a se obliga la ceva, a-și lua un angajament.
7. a apuca un anumit drum.
8. a începe o manevră (de depășire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).

autodepăși

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + depăşi)

1. refl. a-și depăși propriile realizări anterioare.

biogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biogenèse, germ. Biogenese)

1. concepție, depășită, după care toate viețuitoarele s-au născut din altele preexistente.

caduc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caduc, lat. caducus)

1. lipsit de trăinicie, șubred; (prin ext.) care este perimat, depășit sau nu mai este valabil.
2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme.
3. (despre formațiuni cornoase la animale) care cade periodic.
4. (despre legate, donații) care nu mai are putere legală.
5. (antonime) marcescent, persistent, peren, sempervirent.

contrastalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (contra1- + stalie)

1. valoarea penalizării aplicate de armator navlositorului pentru depășirea timpului de încărcare-descărcare stipulat în contract.