Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dérangement)
1. perturbare, defect la o maşină, într-un sistem tehnic etc.; defectare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. defectus, germ. Defekt)
1. adj. care s-a defectat, s-a stricat.
2. s. n. imperfecţiune, lipsă, cusur.
3. deranjament, dereglare care împiedică funcţionarea unei maşini, a unui aparat, mecanism etc.
5. (fiz.) ~ de masă = diferenţa dintre suma particulelor constitutive ale unui atom şi masa reală a acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. défection, lat. defectio)
1. dezertare, părăsire a unui partid, a unei cauze etc.
2. deranjament care împiedică buna funcţionare a unei maşini, a unui aparat etc.