Parte de vorbire: s.
Origine: (crono- + patologie)
1. capitol nou al medicinei care studiază dereglarea proceselor bioritmice ale organismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. defectus, germ. Defekt)
1. adj. care s-a defectat, s-a stricat.
2. s. n. imperfecţiune, lipsă, cusur.
3. deranjament, dereglare care împiedică funcţionarea unei maşini, a unui aparat, mecanism etc.
5. (fiz.) ~ de masă = diferenţa dintre suma particulelor constitutive ale unui atom şi masa reală a acestuia.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. déréglage)
1. acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; dereglare.
2. incident mecanic care perturbă buna funcționare a unui dispozitiv, a unui mecanism.
3. (fig.) stare de dezechilibru, de tulburare.
4. (antonime) reglaj, reglare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dystonie)
1. dereglare a tonicităţii ţesuturilor sau a tonusului nervos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endocrinie)
1. stare patologică, cauzată de dereglarea secreţiei endocrine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hétérotaxie)
1. (bot.) poziţie anormală a unui organ sau a unei părţi dintru-un organism.
2. dereglare a unui organ anatomic.