Dictionar

cronopatologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (crono- + patologie)

1. capitol nou al medicinei care studiază dereglarea proceselor bioritmice ale organismului.
 

defect, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. defectus, germ. Defekt)

1. adj. care s-a defectat, s-a stricat.
2. s. n. imperfecțiune, lipsă, cusur.
3. deranjament, dereglare care împiedică funcționarea unei mașini, a unui aparat, mecanism etc.
4. dezavantaj, inconvenient.
5. (fiz.) ~ de masă = diferența dintre suma particulelor constitutive ale unui atom și masa reală a acestuia.
 

dereglaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. déréglage)

1. acțiunea de a (se) deregla și rezultatul ei; dereglare.
2. incident mecanic care perturbă buna funcționare a unui dispozitiv, a unui mecanism.
3. (fig.) stare de dezechilibru, de tulburare.
4. (antonime) reglaj, reglare.
 

distonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dystonie)

1. dereglare a tonicității țesuturilor sau a tonusului nervos.
 

endocrinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endocrinie)

1. stare patologică, cauzată de dereglarea secreției endocrine.
 

heterotaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hétérotaxie)

1. (bot.) poziție anormală a unui organ sau a unei părți dintru-un organism.
2. dereglare a unui organ anatomic.