Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dérivatif, lat. derivativus)
1. adj. care trage, abate ceva în altă parte.
2. s. n. mijloc terapeutic care abate şi uşurează o suferinţă; (fig.) leac, remediu.
3. adj., s. n. (lingv.) (element) cu care se face derivarea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dérivationnel)
1. referitor la derivarea cuvintelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (etno- + genealogie)
1. disciplină ce studiază geneza popoarelor, legăturile lor etnice şi derivarea lor istorică.