Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)
1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.
2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.
5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.
6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. binariste)
1. referitor la binarism (mulțimea procedeelor de analiză lingvistică derivate din teoria fonologică a lui Roman Jakobson, care reduc relațiile dintre unități la opoziții binare).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. blastome, gr. blastoma)
1. (med.) neoplasm compus din celule imature, nediferențiate, derivate din blastema unui organ sau țesut; tumoare canceroasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calcul, lat. calculus)
1. s. n. ansamblu de operaţii (aritmetice, algebrice etc.) urmărind stabilirea unor mărimi.
2. capitol al ştiinţelor matematice în care se foloseşte un anumit tip de operaţii.
3. ~ grafic = rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcţii geometrice; ~ logic = operaţie analoagă calculului matematic prin care, pe baza anumitor reguli, din anumite expresii logice sunt derivate alte expresii logice.
4. (pl.) planuri, combinaţii, socoteli.
5. s. m. formaţie calcaroasă care afectează diferite organe animale (rinichi, vezică etc.).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carcinoïde/s/)
1. adj. referitor la tumorile maligne.
2. s. n. pl. grup de tumori din celulele endocrine cu granulaţii citoplasmatice, în organele derivate din tubul intestinal primitiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. différentiel)
2. care comportă, lucrează cu diferenţe.
3. (mat.) referitor la diferenţe care tind către zero.
4. ecuaţie ~ă (şi s. f.) = ecuaţie care conţine o variabilă, funcţia recunoscută şi derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor şi al diferenţialelor; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferenţial.
5. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcţii şi creşterea variabilei ei independente.
6. s. n. angrenaj constituit din două roţi dinţate planetare aşezate pe acelaşi ax şi din două roţi satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roţi turaţii diferite la viraje, iar la maşini de lucru pentru a varia în mod deosebit turaţia.