Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. différentiel)
2. care comportă, lucrează cu diferenţe.
3. (mat.) referitor la diferenţe care tind către zero.
4. ecuaţie ~ă (şi s. f.) = ecuaţie care conţine o variabilă, funcţia recunoscută şi derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor şi al diferenţialelor; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferenţial.
5. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcţii şi creşterea variabilei ei independente.
6. s. n. angrenaj constituit din două roţi dinţate planetare aşezate pe acelaşi ax şi din două roţi satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roţi turaţii diferite la viraje, iar la maşini de lucru pentru a varia în mod deosebit turaţia.