Rezultate secundare (Derivată):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. avestique)
2. limba ~ă (şi s. f.) = limbă veche iraniană, derivată din zendă, în care sunt scrise cărţile Avestei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bengali)
1. s. m. inv. pasăre mică, asemănătoare vrabiei, trăind în regiunile calde.
2. s. f. inv. limbă derivată din sanscrită, vorbită în Bengal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. butadiène)
1. hidrocarbură nesaturată, derivată din butan prin pierderea a patru atomi de hidrogen din moleculă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyclohexanone)
1. cetonă ciclică derivată din ciclohexan.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. copte)
1. individ aparţinând populaţiei indigene din Egipt şi din Etiopia după creştinare, care profesa monofizismul.
2. (s. f.) limbă derivată din vechea egipteană folosită de copţi ca limbă de cult şi vorbită până în sec. XVII.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dériver, lat. derivare)
1. intr. a se trage, a rezulta din (ceva).
2. (lingv.) a-şi avea originea în...
3. (despre /aero/nave) a devia de la direcţia de mers sub influenţa vânturilor, a curenţilor.
4. tr. (mat.) a calcula derivata unei funcţii.
5. a abate o apă din cursul ei firesc.