Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hépatostomie)
1. creare operatorie a unei derivaţii biliare, prin fixare la piele.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. nucléus, lat. nucleus)
1. ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic și care rămâne neschimbat la toți derivații corpului respectiv.
2. partea centrală, încărcată pozitiv, a unui atom, în care se concentrează aproape întreaga masă a acestuia.
3. corpuscul globulos din citoplasmă, constituent principal al celulei, cu rol în reproducerea și în trasmiterea caracterelor.
4. element central cu funcție importantă în propoziție sau în frază.
5. (astr.) porțiune centrală, compactă, a unei comete.
6. (fig.) element esențial al unui lucru.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. organique, lat. organicus)
1. care ține de structura, esența, funcțiile unui organ(ism); referitor la organe și organisme.
3. (fig.) care se referă la structura unei lucrări, a unui tratat.
4. care intră în compoziția chimică a organismului viețuitoarelor.
5. chimie ~ă = parte a chimiei care studiază compușii carbonului cu hidrogenul și derivații acestora.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. thébaïque)
1. referitor la opiu, care conține opiu sau unul dintre derivații săi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. pyrimidine)
1. (biochimie) baza azotată care intră în compoziția acizilor nucleici ai celulei vii.
2. (biochimie) derivații acestei molecule.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. oléandrine)
1. (biochimie) glicozidă toxică extrasă din oleandru, având acțiune cardiotonică; această substanță și derivații săi sunt prezenți în toate părțile componente ale oleandrului (frunze, flori, sevă, lemn, rădăcini).