Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. descendance)
1. înrudire în linie coborâtoare; filiaţie.
2. totalitatea urmaşilor; posteritate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condescendance)
1. atitudine plină de consideraţie, de respect, atenţie şi bunăvoinţă faţă de cineva; amabilitate; deferenţă.
2. (peior.) bunăvoinţă cu aer de dispreţ, aroganţă, superioritate.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT descendentia
5. RU происхождение
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. améliorateur)
1. I. care ameliorează; având puterea de a îmbunătăți; ameliorant.
2. (creșterea animalelor) a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.
3. II. cel care ameliorează.
4. cal de reproducție a cărui contribuție genetică îmbunătățește o rasă sau o descendență.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. androstérile)
1. I. (biol.) se referă la un individ sau descendență care nu produce gameți masculini sau care produce gameți masculini sterili.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticlimax)
1. parte dintr-o propoziție a cărei gradație este descendentă.
2. opoziţie într-un context a două gradaţii, ascendentă şi descendentă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + trombă)
1. coloană înaltă de apă de formă conică sau trombă marină descendentă; vârtej, sorb gigantic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. binominalisme)
1. sistemul nomenclaturii binare.
2. (biol.) clasificare descendentă bazată pe caractere care privesc în esență sexualitatea speciilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. katabatique)
1. (despre vânturi) care posedă o componentă verticală descendentă.