Rezultate secundare (Deschide,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. deschide)
1. acțiunea de a (se) deschide și rezultatul ei.
2. (la șah) mutare sau serie de mutări cu care începe o partidă.
3. (sport) pasare a mingii de către un jucător unui coechipier, pentru a întreprinde o acțiune ofensivă.
4. distanța, depărtarea dintre fălcile unei menghine, ale unui clește etc.
5. distanța orizontală dintre marginile spațiului unui gol.
6. spațiu liber într-un zid, într-un perete etc., pentru iluminare și aerisire sau pentru circulație.
7. locul unde apare sau unde se formează o deschizătură, o gaură, o intrare.
8. loc unde apar la suprafață rocile de adâncime în urma eroziunii scoarței pământului.
9. (lingv.) lărgimea canalului fonator în timpul articulării unui sunet.
10. (pop.) deșchidere.
11. în ~ = în primul meci dintr-o competiție.
12. ~ geologică = loc unde apar, la suprafața pământului, rocile sau mineralele; afloriment.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. entrouvrir)
1. a deschide puţin o uşă, o fereastră, (p. ext.) ochii, gura etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (re1- + deschide)
1. tr., refl. a (se) deschide din nou.
2. refl. (fig.) a-şi relua activitatea.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aborder)
1. intr. (despre nave) a se ciocni.
2. a se opri lângă o navă bord la bord.
4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.
5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accréditer)
1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.
3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. action, lat. actio)
1. desfăşurare a unei activităţi; faptă.
2. operaţie militară (ofensivă sau defensivă).
4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.
5. efect, influenţă.
6. proces.
7. cerere prin care se deschide un proces.
8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăţi comerciale şi care dă deţinătorului dividende.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affriqué)
1. (consoană) care se pronunţă prin închiderea şi deschiderea treptată a organului fonator, urmate de o constricţie a acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alvéolotomie)
1. deschidere chirurgicală a alveolelor dentare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. encadrement)
1. (arhit.) ceea ce înconjoară o deschidere; (prin ext.) ceea ce înconjoară ca un cadru.
2. ceea ce constituie cadrul unei gravuri, unui tablou etc.
3. chenar sau cadru decorativ care înconjoară o ușă, o fereastră.
4. bordură îngustă de cărămidă, împrejmuire de vegetație care mărginește un spațiu plantat.
5. ansamblu de clădiri sau de plantații care înconjoară o piață.