Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affriqué)
1. (consoană) care se pronunţă prin închiderea şi deschiderea treptată a organului fonator, urmate de o constricţie a acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. arlecchino, fr. arlequin)
1. s. m. personaj comic din vechile comedii populare italiene, care purta mască şi un costum pestriţ.
2. s. n. panou lateral şi draperie care încadrează deschiderea scenei.
3. fiecare dintre reflectoarele laterale din faţa scenei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canthoplastie)
1. operaţie pentru a mări deschiderea palpebrală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. caprimulgus, it. caprimulgo)
1. pasăre arboricolă nocturnă şi crepusculară, insectivoră, cu capul lat şi corpul turtit, cu ochi mari, globuloşi, adaptaţi pentru întuneric şi cu deschiderea gurii foarte mare, pentru captarea prăzii din zbor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chasmogamie)
1. polenizare care are loc după deschiderea florilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Klappe)
1. dispozitiv, obiect care serveşte la închiderea sau deschiderea unui orificiu, la declanşarea unui anumit efect.
2. a trage ~ (cuiva) = a înşela pe cineva.