Parte de vorbire: s.f.
Origine: (deschide + -ătură)
1. loc liber pe unde se poate pătrunde în interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea; deschidere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adventif)
1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ajutage, ajoutage)
1. tub scurt și îngust, adaptat la deschizătura de curgere a unor fluide, pentru a regla debitul; duză.
2. dispozitiv pentru reglarea debitului unui lichid sau gaz.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embrasure)
1. deschizătură în peretele unei fortificaţii, într-un blindaj, care permite tragerea cu armele de foc.
2. deschizătură redusă într-un zid, în care se montează o uşă sau o fereastră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aperture, lat. apertura)
2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem.
3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecţie al axei obiectivului cu planul acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbacane)
1. lucrare de fortificaţie care protejează capul unui pod, intrarea unei cetăţi etc.
2. deschidere înaltă şi îngustă în zidul unui turn, al unui coridor.
3. deschizătură mică lăsată din loc în loc în zidăria unei culee de pod, a unui zid de sprijin pentru a permite scurgerea apelor colectate în spatele acestora.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. boutonière)
1. deschizătură, tivită pe margine, la haine sau lenjerie, în care se încheie un nasture; mică tăietură la reverul unei haine bărbăteşti.
2. depresiune excavată prin eroziune în zona centrală a unui dom, mărginită de cueste situate faţă în faţă.
3. mică incizie în piele care permite accesul în plan subiacent.