Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. descendere, fr. descendre)
1. a-şi avea originea, a se trage din. 2. a coborî.
2. a se opri pentru un anumit timp undeva.
3. (despre organele forţei publice) a se deplasa la faţa locului pentru a face o investigaţie.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. ancêtre)
1. persoană care se află la originea unei familii, din care se descinde; strămoș, predecesor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. druidisme)
1. religia druizilor, care propovăduia credinţa în nemurirea sufletului şi în metempsihoză, susţinând că oamenii descind din zeul morţii şi că lumea va sfârşi prin foc şi apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. familial, it. famiglia, fr. familie)
1. formă istorică de comunitate umană, grup de oameni legați prin consangvinitate și înrudire; (spec.) grup social având la bază căsătoria, alcătuit din soți și copii.
2. totalitatea persoanelor care descind dintr-un strămoș comun; neam, descendență.
3. dinastie.
4. (la romani) totalitatea celor care se aflau în aceeași casă sub autoritatea unui „pater familias”, șef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri).
5. (fig.) grup de oameni strâns unit, legat prin interese și idealuri comune.
6. ~ lexicală = serie de cuvinte înrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază.
7. grup de limbi cu trăsături comune care provin din aceeași limbă inițială.
8. diviziune a ordinului, mai mare decât genul.
9. grup de plante, animale, elemente sau combinații chimice cu trăsături comune.
10. ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup.
11. ~ radioactivă = ansamblul format dintr-un element radioactiv inițial și din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive.
12. (mat.) mulțime de drepte, curbe sau suprafețe care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuațiile lor conținând un parametru real.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. izozygotique)
1. (biol.; despre organisme) care descinde din aceiaşi părinţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monophylétisme)
1. situaţie a unui grup de animale sau de plante care descind dintr-un strămoş comun.
Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (rus. преферанс)
1. joc simplu de 10 cărți cu licitație, jucat de trei sau patru jucători cu un pachet de 32 de cărți, foarte răspândit la începutul secolului al XIX-lea în Rusia, unde a fost jucat de eșaloanele superioare ale societății.
2. (NOTĂ) jocul este o variantă sofisticată a jocului austriac Préférence, care la rândul său descinde din jocul spaniol Ombre și jocul francez Boston.
3. (NOTĂ) în Grecia, o formă a jocului este cunoscută sub numele de prefă (πρέφα).