Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (cf. it. decomponibile)
1. care poate fi descompus; divizibil, separabil.
2. (antonime) indivizibil, inseparabil, (înv.) componibil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démontable)
1. care se poate demonta, dezasambla.
2. (figurat) (despre noțiuni abstracte) care este susceptibil la o descompunere analitică; (înv.) descomponibil.
3. (antonime) montabil (care poate fi montat); indemontabil (care nu poate fi demontat).
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (cf. it. componibile)
1. care se poate compune (combina).
2. (despre mobilier) alcătuit din mai multe elemente care se pot îmbina; modular.
3. (antonim) (înv.) descomponibil.