Dictionar

descompune

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. décomposer)

1. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra.
2. refl. (despre substanțe organice) a se strica, a se altera.
3. (fig.) a se destrăma.
4. (fig.) a decădea moral; a-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa.
 

descompunere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (descompune)

1. acțiunea de a (se) descompune.
2. reacție chimică în urma căreia o substanță cu o structură mai complicată trece în substanțe cu molecule mai simple sau în elementele din care era compusă.
 

descompunere

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT descompositio
2. FR décomposition; désagrégation
3. EN decomposition; disintegration
4. DE Zersetzung; Abbau
5. RU рaзложение; рaспaд
6. HU (szét-, fel)bomlás, (meg)romlás
 

descompunerea pulpei tuberculilor de cartof

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Pythium ultimum
2. FR pourriture aqueuse de la pomme de terre
3. EN watery wound rot of potato
4. DE Wurzelfäule der Kartoffel
5. RU водянистaя rниль клубней кaртофеля
6. HU burgonya-gyökérfekély
 

ablativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablațiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).
 

aerogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérogène)

1. produs prin intermediul aerului atmosferic.
2. de origine respiratorie.
3. (despre bacterii) care descompune substanțe solide sau lichide în suprafețe gazoase.
 

altera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. altérer, lat. alterare)

1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.
2. (despre roci) a (se) dezagrega.
3. (lingv.; despre sunete) a-și modifica pronunțarea sub influența altui sunet.
4. tr. a denatura adevărul.
5. (muz.) a se modifica înălțimea unui sunet.
 

amilază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului și a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.
 

amonificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. ammonisation)

1. proces de formare a amoniacului prin descompunerea proteinelor și a altor compuși organici din sol sub acțiunea microorganismelor.
 

amonoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammonolyse)

1. descompunere a combinațiilor cu amoniac.