Dictionar

Rezultate secundare (Descoperi):

Descoperire; găsire; identificare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT inventum

2. FR trouvaille

3. EN find

4. DE Fund; Entdeckung

5. RU нaходкa

6. HU felfedezés; (meg)találás; azonosítás


Descoperit; găsit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT inventus

2. FR découvert

3. EN discovered; found

4. DE entdeckt

5. RU нaйденный

6. HU felfedezett; (meg)talált


Descoperitor

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT inventor

2. FR découvrer

3. EN discoverer

4. DE EntdeckerIn

5. RU открывaтель

6. HU felfedező


Redescoperi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (re1- + descoperi)

1. a descoperi din nou.


Carieră 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carrière)

1. profesiune, ocupaţie.

2. poziţie în ierarhia socială şi profesională, în societate; situaţie bună.

3. (fig.) drum, cale (a unei idei, literaturi etc.)2. mare manej de echitaţie în teren descoperit.


Chetă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quête)

1. acţiune prin care un gonaci abate vânatul pentru a fi hăituit.

2. acţiune a unui câine de vânătoare care bate câmpul pentru a descoperi dâra vânatului.


Circ

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cirque, lat. circus)

1. construcţie vastă descoperită, de forma unui amfiteatru, unde aveau loc jocurile publice (la romani).

2. reprezentaţie al cărei program cuprinde numere de gimnastică, acrobaţie, dresaj de animale etc.

3. incinta circulară unde se desfăşoară spectacolele de circ (2).

4. depresiune circulară în regiunile înalte ale munţilor, formată prin eroziune sau prin acţiunea unui gheţar.

5. ~ lunar = crater lunar.


Contrainformaţii

Parte de vorbire: s.
Origine: (contra1- + informaţii)

1. ansamblul activităţii desfăşurate de organele specializate pentru descoperirea şi prevenirea activităţii de informare şi diversiune a inamicului.


Contramină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-mine)

1. lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi şi a distruge o mină pusă de inamic.


Cortil

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cortile)

1. curte interioară descoperită, cu arcade, într-un ansamblu arhitectonic, cu fântâni sau grupuri statuare.