Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR trouvaille
4. DE Fund; Entdeckung
6. HU felfedezés; (meg)találás; azonosítás
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN discovered; found
6. HU felfedezett; (meg)talált
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN discoverer
4. DE EntdeckerIn
5. RU открывaтель
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (re- + descoperi)
1. a descoperi din nou (ceea ce alții au descoperit anterior).
2. a considera pe cineva sau ceva cu alți ochi.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)
1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. basionyme)
1. (botanica) primul nume latin dat unei specii de plante, de autorul care a descoperit-o; nume binomial de bază sau nume de origine în sistematica plantelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carrière)
1. profesie pe care o îmbrățișează cineva și care, de multe ori, se poate parcurge gradual; ocupaţie.
2. poziţie în ierarhia socială şi profesională, în societate; situaţie bună.
3. (fig.) cursul vieții, timpul în care cineva exercită o slujbă sau o sarcină.
4. (fig.) drum, cale (a unei idei, literaturi etc.)
5. mare manej de echitaţie în teren descoperit; terenul pe care poți alerga un cal fără să-și piardă răsuflarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quête)
1. acţiune prin care un gonaci abate vânatul pentru a fi hăituit.
2. acţiune a unui câine de vânătoare care bate câmpul pentru a descoperi dâra vânatului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cirque, lat. circus)
1. construcţie vastă descoperită, de forma unui amfiteatru, unde aveau loc jocurile publice (la romani).
2. reprezentaţie al cărei program cuprinde numere de gimnastică, acrobaţie, dresaj de animale etc.
3. incinta circulară unde se desfăşoară spectacolele de circ (2).
4. depresiune circulară în regiunile înalte ale munţilor, formată prin eroziune sau prin acţiunea unui gheţar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (contra1- + informaţii)
1. ansamblul activităţii desfăşurate de organele specializate pentru descoperirea şi prevenirea activităţii de informare şi diversiune a inamicului.