Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aréolaire)
2. (geol.) eroziune ~ă = eroziune care acţionează lateral.
3. viteză ~ă = cantitate ce caracterizează la un moment dat aria descrisă de raza vectoare care defineşte poziţia unui mobil faţă de un punct fix.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astroïde)
1. curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se roteşte fără alunecare într-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadre, (II) rus. kadri)
1. structură de rezistenţă din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate.
2. ramă.
3. aparat de gimanstică pentru mişcări de mlădiere.
4. pervaz.
6. (fig.) limitele în care se desfăşoară o activitate, o acţiune.
7. element al unei mărci poştale, detaliul exterior al desenului.
8. imagine înregistrată pe un film fotografic; clişeu, negativ.
9. subdiviziune a acţiunii unui film, reprezentând o succesiune continuă de imagini; câmp(1).
10. (tv.) figura descrisă de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini.
11. antenă de forma unei bobine, cu un număr mic de spire, în recepţiile radioelectrice şi în radiogoniometrie.
12. (pl.) serviciu administrativ al unei întreprinderi, instituţii etc. care se ocupă cu angajarea şi evidenţa personalului.
13. efectiv al unei întreprinderi, instituţii, organizaţii etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cardioïde)
1. curbă descrisă de un punct al unui cerc care se rostogoleşte fără alunecare pe un cerc fix exterior şi de aceeaşi rază.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cycloïde)
1. adj. asemănător unui cerc.
2. dispus în cerc sau în verticile concentrice.
3. s. f. curbă descrisă de un punct al unui cerc care se rostogoleşte fără alunecare pe o dreaptă fixă; trohoidă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cissoïde)
1. curbă plană descrisă de un punct de pe o secantă mobilă care trece printr-un punct fix al unui cerc, intersectându-l a doua oară.