Dictionar

Descuama

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. desquamer, lat. desquamare)

1. refl. (despre piele) a se coji (ca urmare a unei boli).


Descuamare

Parte de vorbire: s.
Origine: (descuama)

1. faptul de a se descuama; descuamaţie.

2. desprindere succesivă a straturilor superficiale ale unei roci sub acţiunea unor agenţi geomorfologici.


Descuamaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. desquamation)

1. faptul de a se descuama; descuamare.

2. (dermatologie) pierderea straturilor superficiale ale epidermei, stratul cornos, sub formă de scuame; exfoliere.

3. (geologie) desprinderea plăcilor de grosime milimetrică sau centimetrică sub efectul termoclastiei sau hidroclastiei.

4. căderea scoarței în foi subțiri.

5. (var.) (înv.) descuamațiune.


Asteatoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astéatose)

1. (med.) descuamare uscată persistentă a pielii din cauza absenței sau lipsei de sebum; xeroză.


Descuamare

Parte de vorbire: s.
Origine: (descuama)

1. faptul de a se descuama; descuamaţie.

2. desprindere succesivă a straturilor superficiale ale unei roci sub acţiunea unor agenţi geomorfologici.


Descuamaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. desquamation)

1. faptul de a se descuama; descuamare.

2. (dermatologie) pierderea straturilor superficiale ale epidermei, stratul cornos, sub formă de scuame; exfoliere.

3. (geologie) desprinderea plăcilor de grosime milimetrică sau centimetrică sub efectul termoclastiei sau hidroclastiei.

4. căderea scoarței în foi subțiri.

5. (var.) (înv.) descuamațiune.


Frotiu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. frottis)

1. preparat întins pe o lamă pentru a fi cercetat la microscop.

2. (med.) prelevare medicală folosind un tampon steril, o perie sau o spatulă mică, care apoi este etalată pe o lamă de sticlă pentru a permite examinarea ei la microscop după o colorare corespunzătoare.

3. (pictură) strat subțire de culoare, care lasă se vadă în transparență firele pânzei.

4. (med.) ~ vaginal = operație care constă în etalarea unui eșantion de celule (obținut prin descuamarea spontană a epiteliului) din endocolul și exocolul uterin pe o lamă de sticlă și care, după colorare, este observată la microscop.


Furfuraceu, -ee

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. furfuracé)

1. care are aparenţa tărâţei; care arată ca tărâțele de cereale.

2. (med.) referitor la mici ulcerații care arată ca tărâțele de cereale.

3. (med.) descuamare ~ee = leziune acoperită sau compusă din mici scuame.


Malofag, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n. pl.
Origine: (fr. mallophage/s/)

1. I. care se hrănește cu pene, păr sau fulgi.

2. II. ordin de insecte asemănătoare păduchilor, care trăiesc pe păsări și mamifere, hrănindu-se cu pene, păr și descuamații ale pielii.