Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décourager)
1. refl., tr. a aduce pe cineva în stare de a-şi pierde curajul; a demoraliza, a descumpăni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. décourageant)
1. care descurajează; demoralizant, deprimant.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. catastropher)
1. a consterna, a descuraja.
2. a produce cuiva o catastrofă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consternation, lat. consternatio)
1. stare neputincioasă de copleșire cauzată de un eveniment terifiant, greu de înțeles; consternare.
2. stare de tristețe și mare descurajare cauzată generalmente de o veste proastă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démobiliser)
1. a trece forţele armate de la starea de mobilizare la cea de pace.
2. (fig.) a face să slăbească combativitatea, perseverenţa cuiva; a descuraja.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démobilisateur)
1. care demobilizează (2); descurajant.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démonter)
1. a desface, a descompune (un mecanism, o maşină) în piesele componente.
2. (fig.) a descuraja, a dezorienta (pe cineva).