Dictionar

incantat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. incantatus)

1. lovit de descântec, care suferă efectele vrăjilor; vrăjit, magic.
 

lamoste

Parte de vorbire:  s.f. (pop.)  
Etimologie: (cf. rus. lamota „boală”)

1. durere abdominală la copiii mici, cu eliminare de sânge.
2. diaree infantilă.
3. descântec folosit pentru a vindeca diareea.
4. (var.) (înv.) lamoște.
 

străsăritoare

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (stră- + săritoare)

1. (în descântece) încuietoare, lacăt.
 

cârticios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cârtiță + -ios)

1. (în descântece) (despre cârtiță) care sapă, care face galerii.
 

dezînconjura

Parte de vorbire:  vb. tr. (regional)  
Etimologie: (dez- + înconjura)

1. (într-un descântec) a scoate din mijloc.
2. a ocoli în sens invers (direcției inițiale).
 

logostea

Parte de vorbire:  s.f. (Moldova)  
Etimologie: (nesigură, cf. stea)

1. termen nedefinit mai îndeaproape, folosit în descântece și în ghicitori ca determinant al cuvântului „stea”; (mitol.) stea vorbitoare.