Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadre, (II) rus. kadri)
1. structură de rezistenţă din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate.
2. ramă.
3. aparat de gimanstică pentru mişcări de mlădiere.
4. pervaz.
6. (fig.) limitele în care se desfăşoară o activitate, o acţiune.
7. element al unei mărci poştale, detaliul exterior al desenului.
8. imagine înregistrată pe un film fotografic; clişeu, negativ.
9. subdiviziune a acţiunii unui film, reprezentând o succesiune continuă de imagini; câmp(1).
10. (tv.) figura descrisă de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini.
11. antenă de forma unei bobine, cu un număr mic de spire, în recepţiile radioelectrice şi în radiogoniometrie.
12. (pl.) serviciu administrativ al unei întreprinderi, instituţii etc. care se ocupă cu angajarea şi evidenţa personalului.
13. efectiv al unei întreprinderi, instituţii, organizaţii etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. diagraph)
1. instrument pentru reproducerea obiectelor aflate în faţa ochilor după principiul camerei luminoase, fără a cunoaşte arta desenului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. graphique, lat. graphicus, gr. graphikos)
1. adj. referitor la metoda, la felul de a reprezenta prin linii sau figuri.
2. referitor la modul cum se realizează tipografic o publicație.
3. arte ~e = tehnica reproducerii și a multiplicării sub formă de imprimate sau de cărți a originalelor scrise sau desenate.
4. s. n. reprezentare schematică a raportului dintre mărimi variabile; diagramă.
5. s. f. arta scrisului, a desenului fără culori și a celui tehnic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. héliozincographie)
1. procedeu de reproducere a hărţilor şi a desenelor constând în trecerea desenului pe o placă de zinc granulat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impression, germ. Impression)
1. imprimare.
2. amprentă a desenului papilar al degetelor, palmelor şi tălpilor picioarelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vernis)
1. soluție colorată obținută din rășinoase, care se aplică pe obiecte pentru a le da lustru; strat protector sau ornamental.
3. tehnică în gavură, în a da gravurilor un aspect asemănător cu cel al desenului în creion.
4. (fig.) ceea ce dă o culoare, un aspect favorabil cuiva sau la ceva.