desfiinţa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (des- + /în/fiinţa)

1. a face să nu mai existe ceva; a distruge, a nimici.

desființător, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (desființa + -tor)

1. I. care abrogă, anulează; anulator.
2. care desființează.
3. II. persoană care desființează; (înv.) suprimător.

aboliţionism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abolitionnisme)

1. mişcare politică apărută la sfârşitul sec. XVIII în S.U.A., care susţinea desfiinţarea sclavajului.
2. curent de opinie care susţine necesitatea abolirii unor relaţii sociale, a unui regim politic, unei pedepse.

aboliţionist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abolitionniste)

1. I. legat de aboliționism.
2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.
3. II. partizan al aboliționismului.
4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.

aboliţiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abolition, lat. abolitio)

1. abolire, desființare, suprimare.

anula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. annuler, lat. annullare)

1. a declara nul (un act); a desfiinţa.
2. a egala cu zero o expresie matematică.

comunism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. communisme)

1. formaţiune social-economică în dezvoltarea societăţii, caracterizată prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de producţie şi prin regim totalitar de extremă stânga.
2. ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste a unei false fericiri generale.
3. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate întemeiată pe desfiinţarea proprietăţii private şi pe egalitatea socială şi economică.
4. ~ ştiinţific = socialism ştiinţific.

decapitaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (de- + decapitaliza)

1. a înlătura, a desfiinţa capitalul.
2. a reduce capitalul unei companii.