Dictionar

Rezultate secundare (Desfrâu.):

Deboşa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. débaucher)

1. tr., refl. a face (pe cineva) se dedea la desfrâu; a perverti.


Disipaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dissipation)

1. acțiune prin care un lucru se disipează sau este disipat; disipare.

2. (fizică) pierdere de energie sau căldură.

3. faptul de a cheltui nesăbuit; exces.

4. starea unei persoane care trăiește în mijlocul plăcerilor, care se lasă distras de la munca sa, de la ocupațiile sale; dezmăţ, desfrâu.

5. comportament neadecvat, stare de elev agitat, turbulent, neatent; lipsă de atentie, neliniște; neatenţie.

6. (var.) (înv.) disipațiune.

7. (antonime) atenție, disciplină, economie.


Libertinaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. libertinage)

1. comportare de libertin; desfrâu, des-trăbălare; libertinism.


Libertinism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Libertinismus)

1. conduita celui care are o morală foarte liberă, care se dedică fără reținere plăcerilor cărnii; comportare, viață de libertin; desfrâu, destrăbălare, libertinaj.

2. curent de gândire filozofică și literară care susține gândirea liberă și eliberarea de dogmele religioase și morale.

3. (rar) lipsă a credinței religioase; ateism.

4. (antonime) abstinență, ascetism, puritanism.


Libidinos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. libidineux, lat. libidinosus)

1. senzual, lasciv; înclinat spre desfrâu.


Orgie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. orgie; lat., gr. orgia)

1. (antichitate) sărbătoare dedicată lui Dionysos la greci, sau Bacchus la romani; bacanală.

2. petrecere la care desfrânarea sexuală în grup se adaugă la excesul de mâncare și de băutură; desfrâu, dezmăț.

3. (fam.) consum excesiv de ceva; supraabundenţă, profuziune.