Rezultate secundare (Desfrâu.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. débaucher)
1. tr., refl. a face (pe cineva) să se dedea la desfrâu; a perverti.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dissipation)
1. acțiune prin care un lucru se disipează sau este disipat; disipare.
2. (fizică) pierdere de energie sau căldură.
3. faptul de a cheltui nesăbuit; exces.
4. starea unei persoane care trăiește în mijlocul plăcerilor, care se lasă distras de la munca sa, de la ocupațiile sale; dezmăţ, desfrâu.
5. comportament neadecvat, stare de elev agitat, turbulent, neatent; lipsă de atentie, neliniște; neatenţie.
7. (antonime) atenție, disciplină, economie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. libertinage)
1. comportare de libertin; desfrâu, des-trăbălare; libertinism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Libertinismus)
1. conduita celui care are o morală foarte liberă, care se dedică fără reținere plăcerilor cărnii; comportare, viață de libertin; desfrâu, destrăbălare, libertinaj.
2. curent de gândire filozofică și literară care susține gândirea liberă și eliberarea de dogmele religioase și morale.
3. (rar) lipsă a credinței religioase; ateism.
4. (antonime) abstinență, ascetism, puritanism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. libidineux, lat. libidinosus)
1. senzual, lasciv; înclinat spre desfrâu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. orgie; lat., gr. orgia)
1. (antichitate) sărbătoare dedicată lui Dionysos la greci, sau Bacchus la romani; bacanală.
2. petrecere la care desfrânarea sexuală în grup se adaugă la excesul de mâncare și de băutură; desfrâu, dezmăț.
3. (fam.) consum excesiv de ceva; supraabundenţă, profuziune.