Parte de vorbire: s.n.
Origine: (desfășura + -tor)
1. planificare amănunțită a unei acțiuni, a unei ceremonii etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. entraînement)
1. complex de exerciţii desfăşurate sistematic pentru antrenarea unui sportiv, dansator, a vocii unui cântăreţ etc.
2. exerciţiu metodic la care este supus un organ sau întregul organism animal în scopul obţinerii unei producţii superioare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bénédiction)
1. s. m. f. călugăr(iţă) dintr-un ordin catolic, care a desfăşurat o susţinută activitate în domeniul construcţiilor.
2. muncă de ~ = muncă intelectuală minuţioasă şi de lungă durată.
3. adj. care aparţine benedictinilor.
4. (fig.) laborios, harnic, muncitor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conjuration, lat. coniuratio)
1. mașinație creată de un grup de indivizi, legați împreună printr-un jurământ de loialitate, cu scopul de a răsturna puterea existentă; complot.
2. (prin ext.) acțiune desfășurată în comun și în cel mai mare secret de mai multe persoane împotriva cuiva sau a ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (contra1- + informaţii)
1. ansamblul activităţii desfăşurate de organele specializate pentru descoperirea şi prevenirea activităţii de informare şi diversiune a inamicului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (derula + -tor)
1. dispozitiv servind pentru derularea şi rebobinarea peliculei cinematografice.
2. ansamblu de organe într-un calculator electronic, casetofon etc. care permit reluarea şi derularea benzii magnetice; derulor (2).
3. desfăşurător de (credite etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diplomatie)
1. activitate desfăşurată de un stat prin reprezentanţii săi peste graniţă, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2).
2. carieră, funcţie de diplomat.
4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.).