conjurație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. conjuration, lat. coniuratio)
Etimologie: (fr. conjuration, lat. coniuratio)
1. mașinație creată de un grup de indivizi, legați împreună printr-un jurământ de loialitate, cu scopul de a răsturna puterea existentă; complot.
2. (prin ext.) acțiune desfășurată în comun și în cel mai mare secret de mai multe persoane împotriva cuiva sau a ceva.
3. (var.) conjurațiune.