Rezultate principale (Design.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. design)
1. /dizáin/ s. n. disciplină care urmăreşte armonizarea estetică a mediului uman, începând de la conceperea obiectelor uzuale şi a mobilelor până la urbanism şi amenajarea peisajului.
2. aspect exterior, fel în care se prezintă un lucru din punct de vedere estetic; estetică industrială.
Rezultate secundare (Design.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désigner)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. designa)
1. acțiunea de a designa; designație.
2. desemnare; denumire; indicare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. désignation)
1. acțiunea de a designa; designare.
2. acțiune de desemnare în avans a celui care trebuie să îndeplinească o funcție.
3. desemnare; denumire; indicare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désignatif)
1. care desemnează, distinge, specifică; designator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désignateur)
1. care desemnează.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl., fr. designer)
1. desenator; proiectant specialist în design.
2. proiectant care se ocupă de estetica produselor industriale; stilist.
3. arhitect-~ = arhitect specializat ca designer.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. désigner, lat. designare)
1. a indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcţie etc.; a designa.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl., fr. designer)
1. desenator; proiectant specialist în design.
2. proiectant care se ocupă de estetica produselor industriale; stilist.
3. arhitect-~ = arhitect specializat ca designer.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Letterset/druck/)
1. set de litere şi cifre de diferite culori şi caractere, pe un suport transparent, care se imprimă prin apăsare, în lucrările de grafică, în activitatea de proiectare şi design, în inscripţionarea scalei aparatelor de măsură etc.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. triol)
1. (chimie) denumirea generică și designația compușilor care posedă trei funcții alcool; trialcool.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT designatio
2. FR appellation; désignation
3. EN appellation; designation
6. HU kijelölés, megjelölés, meghatározás
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désignatif)
1. care desemnează, distinge, specifică; designator.