Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appréhension, lat. apprehensio)
1. teamă vagă, nedesluşită, cauzată de presupunerea posibilităţii unui pericol.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. clarus, fr. clair)
1. (şi adv.) limpede, desluşit, curat.
2. transparent; (despre aer, cer) senin, luminos.
3. (despre sunete, voci) care răsună distinct.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confus, lat. confusus)
1. neclar, imprecis, nelămurit, nedesluşit.
2. (despre oameni) încurcat, tulbure.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dicter, lat. dictare)
1. a pronunţa rar, desluşit, o frază, un text etc. pentru a fi scris de cineva.
2. a impune cu forţa; a ordona.
3. (fig.) a îndemna la o acţiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. distinct, lat. distinctus)
1. deosebit, diferit de altceva.
2. (fig.) clar, desluşit, evident.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. explicite, lat. explicitus)
1. (şi adv.) exprimat limpede; desluşit, lămurit, clar.
2. (mat.; despre relaţia dintre variabile) care defineşte o funcţie.