Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appréhension, lat. apprehensio)
1. teamă vagă, nedesluşită, cauzată de presupunerea posibilităţii unui pericol.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. clarus, fr. clair)
1. (şi adv.) limpede, desluşit, curat.
2. transparent; (despre aer, cer) senin, luminos.
3. (despre sunete, voci) care răsună distinct.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (lat. clarificare, fr. clarifier)
1. a face să devină sau a deveni (mai) clar, (mai) ușor de înțeles; a (se) lămuri, a (se) desluși.
2. (înv.; despre lichide) a deveni clar, a se face limpede, a (se) curăța.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confus, lat. confusus)
1. neclar, imprecis, nelămurit, nedesluşit.
2. (despre oameni) încurcat, tulbure.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dicter, lat. dictare)
1. a pronunţa rar, desluşit, o frază, un text etc. pentru a fi scris de cineva.
2. a impune cu forţa; a ordona.
3. (fig.) a îndemna la o acţiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. distinct, lat. distinctus)
1. deosebit, diferit de altceva.
2. (fig.) clar, desluşit, evident.