bară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. șut în stâlpul porții de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocați și împricinați; locul de unde se pledează în fața justiției.
7. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.

blanc 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blanc)

1. spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite.
2. (inform.) zonă dintr-un suport de date care nu conține înregistrări.
3. pauză albă și tremurătoare care apare uneori în emisiunile tv.

cloazon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cloison)

1. perete despărțitor subțire.
2. perete metalic care desparte compartimentele unei nave.

demarcație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démarcation)

1. delimitare, despărțire, separare.
2. operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren.
3. linie de ~ = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noțiuni.

diafragmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)

1. mușchi care desparte toracele de abdomen.
2. membrană care reproduce sunetele prin vibrațiile sale.
3. placă subțire, opacă, cu deschidere reglabilă, care limitează fasciculele de lumină la trecerea printr-un sistem optic; blendă (2).
4. dispozitiv de închidere a unui recipient.
5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitărilor orizontale; planșeu, placă.
6. dispozitiv format dintr-o membrană cu orificiu pentru măsurarea debitelor sau vitezelor într-o conductă.
7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei.

falie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. faille)

1. ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pământului, deplasate unul față de celălalt; fractură (3).